FULGERÂND TĂCEREA
Gheorghe Apetroae- Sibiu
LA PORT ARTHUR
Aici, din resturi argilii, o fire blue de
cer încins
cu suflul primăverii: plasmă, de curând,
desprins,
eşti prund cu sângerări în vreri: chip de
nisip
ce creşti în duh, duh bolţii, granatic în cu-vânt,
s-aduni din ploi de flori, balsamul greu
de mir,
sedus de jumătăţi de corn, magnetice-n
de-lir:
încercuiri de gând involt, zvâcnind în
bobociri
de îngeri cu lumini în aripi, pe
cerul în citrin....
Aici, răsari din el, al lui şi-n sine-n
re-găsiri
pe-algare mările geode, colindător de
stele,
din valuri crise- malachii, prinzi rozele
re-bele!...
Eşti rege pe columbe, pe griji şi
pe mistere!..
Alegi, în schimb, simţirile în Thule,
alte arce
din vieţile de aştri-n zori cu re-trăiri
în Parce
şi verşi râuri de raze-lacrimi, în
mistice asceze!...
De suferi, stânca-ţi creşte-n cruci ne-liniştile datini-
un crin alb cu balsam, să i-l oferi
bacantei
virilă-n simţăminte mari şi în
iubiri cu patimi !....
Speranţa noii dimineţi zăgăzuită- n
Sfinx,
din ce-s smeriri, să le înalţi
o rugă la părinţi...
şi-n tot ce sapi, să dai de multele
lor lacrimi,
cu raze, re-nflorind trăiri, în
recile iatacuri...
De trecere, să scapi, re-izvodind din
firi, icoane,
le- aşezi pe fruntea Lunii, mălinii
coroane,
femeiei uceniţă-n scrin, chip pelerin, monahul,
dintr-un gheţar finland, pe-o
scandinavă cale,
în pripăşiri de demoni, sub vălmăşii
de-azur,
apostol crist devii şi-o strajă Ofeliei
barbare,
s-o cânţi, ca şi Rimbaud, uimit de Port
Arthur!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu