FLOAREA DE SALCÂM
Din ramurile de salcâm
ce ning lumini ,
pe drumul ei, de vis,
o floare ai desprins
şi i-o oferi …
Ea-n părul răvăşit de vânt,
din mers şi-o prinde …
cu privirea o petreci
la cugetul primei iubiri …
parfumul florii albe
o-nvăluie şi-aprinde …
Răpit şi tu
de valul ochilor senini,
pluteşti pe mări de raze;
covor de flori
i-aşterni pe adânc,
tot soarele-n privire …
Tresari ! …
în ochii mari, azuri, zglobii
un univers admiri,
iar ea în floarea de salcâm,
o lume de iubire !…
Din cel mai lung fior
al flăcării de-amor
calea-i întorci şi-i ceri
în locul florii albe,
mâna delicată …
Şi-o întinde vad,
spre trupul ei copil, nevinovat
şi adori ce doar visai,
cea mai frumoasă fată! …
Prin râul sărutărilor adânci,
pe braţe-o treci,
o-nalţi uşor;
de gâtul tău se prinde …
cerul o scaldă cu seninul
şi-o poartă de cunună;
pe faţa ei: zăpezi de mai,
o floare de salcâm,
o floare de salcâm,
curg râu, petale de surâs,
iar buzele-nflorite
le-neacă în furtună …
De atunci, se tot îmbracă
în alb curat salcâmii,
să ningă-n primăveri
un drum de amintiri,
de vise încărcat,
din locul florii crise,
desprinsă la-ntâlnire,
izvoarele luminii
să curgă ne-ncetat …
Fălticeni, 1964
Mă bucur că v-am întâlnit. Am citit mai multe poezii şi sufletul mi-a vibrat, la întâlnirea cu metafora. Dacă îmi permiteţi v-aş întreba ceva:sunteţi fălticenean, d-le poet?
RăspundețiȘtergereFelicitări pentru ce faceţi.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereGheorghe Apetroae - Sibiu8 octombrie 2013, 02:38
ȘtergerePentru Elena Marin - Alexe
Sunt boroian, din apropierea Fălticenilor ..Am urmat, între anii 1961-964, liceul în Fălticeni, la " Nicu Gane"... Locuiesc din 1976, în municipiul Sibiu...Vă mulţumesc pentru vizită, felicitări şi aprecieri!... Gheorghe Apetroae Sibiu
Poem cuprins în ciclul "Cântarea luminii" şi publicat în volumul " Depăşirea trecerii",Editura " FIAT LUX " , Bucureşti, anul 2000...
RăspundețiȘtergereDin ramurile de salcâm
ce ning lumini ,
pe drumul ei, de vis,
o floare ai desprins
şi i-o oferi …
Ea-n părul răvăşit de vânt,
din mers şi-o prinde …
cu privirea o petreci
la cugetul primei iubiri …
parfumul florii albe
o-nvăluie şi-aprinde …
Răpit şi tu
de valul ochilor senini,
pluteşti pe mări de raze;
covor de flori
i-aşterni pe adânc,
tot soarele-n privire …
Tresari ! …
în ochii mari, azuri, zglobii
un univers admiri,
iar ea în floarea de salcâm,
o lume de iubire !…
Din cel mai lung fior
al flăcării de-amor
calea-i întorci şi-i ceri
în locul florii albe,
mâna delicată …
Şi-o întinde vad,
spre trupul ei copil, nevinovat
şi adori ce doar visai,
cea mai frumoasă fată! …
Prin râul sărutărilor adânci,
pe braţe-o treci,
o-nalţi uşor;
de gâtul tău se prinde …
cerul o scaldă cu seninul
şi-o poartă de cunună;
pe faţa ei: zăpezi de mai,
o floare de salcâm,
curg râu, petale de surâs,
iar buzele-nflorite
le-neacă în furtună …
De atunci, se tot îmbracă
în alb curat salcâmii,
să ningă-n primăveri
un drum de amintiri,
de vise încărcat,
din locul florii crise,
desprinsă la-ntâlnire,
izvoarele luminii
să curgă ne-ncetat …
Fălticeni, 1964Poem cuprins în ciclul "Cântarea luminii" şi publicat în volumul " Depăşirea trecerii",Editura " FIAT LUX " , Bucureşti, anul 2000...
Din ramurile de salcâm
ce ning lumini ,
pe drumul ei, de vis,
o floare ai desprins
şi i-o oferi …
Ea-n părul răvăşit de vânt,
din mers şi-o prinde …
cu privirea o petreci
la cugetul primei iubiri …
parfumul florii albe
o-nvăluie şi-aprinde …
Răpit şi tu
de valul ochilor senini,
pluteşti pe mări de raze;
covor de flori
i-aşterni pe adânc,
tot soarele-n privire …
Tresari ! …
în ochii mari, azuri, zglobii
un univers admiri,
iar ea în floarea de salcâm,
o lume de iubire !…
Din cel mai lung fior
al flăcării de-amor
calea-i întorci şi-i ceri
în locul florii albe,
mâna delicată …
Şi-o întinde vad,
spre trupul ei copil, nevinovat
şi adori ce doar visai,
cea mai frumoasă fată! …
Prin râul sărutărilor adânci,
pe braţe-o treci,
o-nalţi uşor;
de gâtul tău se prinde …
cerul o scaldă cu seninul
şi-o poartă de cunună;
pe faţa ei: zăpezi de mai,
o floare de salcâm,
curg râu, petale de surâs,
iar buzele-nflorite
le-neacă în furtună …
De atunci, se tot îmbracă
în alb curat salcâmii,
să ningă-n primăveri
un drum de amintiri,
de vise încărcat,
din locul florii crise,
desprinsă la-ntâlnire,
izvoarele luminii
să curgă ne-ncetat …
Fălticeni, 1964