Literatura, Scenă cu panteisme, Gheorghe Apetroae Sibiu

GHEORGHE  APETROAE  -  TEMPLE  ÎN  FLĂCĂRI

SCENĂ   CU   PANTEISME   I

De la cerul cu care de copil eşti logodit,

te hrăneşti cu himera-n fulger, glacială:

- E luna plină , uitată pe valurile crise 

şi umbra genelor castanii: lucirile ei

în descărnarea depărtării apocalipsei!...

Îşi oferă razele, aurul primelor flori,

lui Celaeno, pletele primăverii cuminţi:

dimineaţa  fericirii ei de apus răpită...

-În ploaia ta, rana aşteptării să-i stingi,

la botezul matern cu pâine şi cu-vinte,

mai înainte de nuntirea verbelor roase

de sărutul polar al luminii bolţii aride...

în cascada  îmbrăţişărilor  fierbinţi

s-acoperă cu cerul zâmbetul ei de copil....

SCENĂ  CU   PANTEISME    II

Ne - răpus, în jilţul ei de-argint prăvălit,

din ardere creşti în prospeţime lărgimi, 
luminii zărilor albastre, nevroze în doi:

sărutul lacrimelor pe fiecare piatră,

ofrande nivale  cerului bine strâns

în snopuri de fruze şi flori deşarte :

salcii plângătoare în al apelor zvon...

- Pe zâna cu păr andaluz despletit

în solitudine, înlăcrimând în cântece

de suferinţe, de umbra tămăduituare

adâncul veneric al pădurii i-l dezbraci

şi vălul multifloral în iluzii i-l prinzi

semn  nuzial şi miraj al dorinţelor blues...

Dintre verdurile adore ale stelelor,

oferi brizei, numai vesnicia rozei albastre

profeţită de nimfe, apelor nostalgice,

iar ei, numai  ei, simţiri cu balsam

de libertate în libertate.. cu-venita linişte...

SCENĂ  CU  PANTEISME    III

În bântuirea valului de despărţiri, în amurg

se învârt ace-secunde spre întâlnirea clipelor!...

Cerul,  în albastru, în el, căpuşând solar

primăvara nouă ce-şi ninge polenul azur

din corăbii în hyacint, legănate de noul vânt,

cântă, viscolind cu gingăşii, briza mării,

altele în altele, spulberând din fiecare zi,

scântieierile de plăceri în renuntiri de idei...

Toate-s ne-nceput: lumini, aşteptări, iubiri

prin ceaţă, polei, ploi şi ninsori de stele...

Tu, dormi în vina zbaterii balsamului de roze,

şi arzi în palme nisipul pelagic, nostalgiile

în leagănul de cântec  al  lebedei ucisă 

pentru o trezie în baletul  ne-cu-vintelor 

răstignite,unul în altul, sfâşiată - amintirea

sfârşitului  primelor  ploi  de  narcoze…