Literatura, Temple în flăcări, În-semne III, Gheorghe Apetroae - Sibiu

MEDITAŢIE  ÎN  SEMNE   III

GHEORGHE  APETROAE 

 -   TEMPLE  ÎN  FLĂCĂRI

De gânduri, se aprind aragonice stânci

pe înălţimi venerice cu iz de patimi:

lumini de spinoase apofize ne-vorbitoare...

El, Ea, aştrii noi, în chihlimbar, câte Unul,

îşi varsă  timpul în verdurile ruginii:

Evantaie de roze, salbe pe buze, sărutul

aşteptat al iubitei, sunt în joc, iarăşi libere!...

Ţin verticala înspre colţuri deschisă

cerului orb, cerverul odontoidei...

Frumuseţile inundă cu zăpezile crise ,

primule-n uluce, graţii în corturi limone,

înfloresc în  recile  lor simţăminte

îngropate în ritmuri de valuri smaralde...

El e în rost-hoinar prin ne-nceputuri,

veghind magnetic la hrana sufletelui

pe izlazul stelelor flămânde de umbre,

aşteptându-şi din ne-mărginiri iubita

cu coapsele dezvelite, învelite în frunze,

cu roze prinse în păru-i sub călcâi...

săgeată câmpia de articulaţii învinse

mai vertebrale, de trecere, mai obosite

alergări la culmi, glaciare blesteme,

flămând de cântec şi-n crez, de veşnicii:

dar căile strâmte printre mărăcini, oriunde-s

poposesc neaşteptat în strâmtele zidiri...

Lui îi ţintuie firea vârful săgeţilor linque

şi, înmulţiţi solitari în poveşti,din poveşti -

tuberculii goi tresăltă în sine perverşi 

l-auzul de cântec orfeic  iubitei :

nimicul din cu-vânt împreunat cu nimicul

crescut în iubirea recilor canioane -

ca două turnuri legănate: spicul de grâu

şi Luna în eritrin  peste munţii lazuri:

părăsite inimi, de sângele  dragostei...

Filamente de cer-albastre parşive simţiri,

voind a străpunge un scut de ne-linişti,

locul pentru noii zei sub fulgere spirale...

În creuzetul Unului, în furtuni malachii

cu iz de jasminum şi-un  fals milerit:

flori de isop în adamit,de azur stropite,

se  leagă ei, între ei, în flexii de rugă

cu infinitul carnal al plăcerilor sfinte...

Pe când El, ne-totul nopţii valpurgice,

cerşind fericirea străinelor nuduri,

bârfind cu Mefistofel, în slute cu-vinte,

rupe obrăznic rândul şi se crede poet...