duminică, 17 iunie 2012

Literatura, Un trandafir albastru, Gheorghe Apetroae Sibiu


FUGERÂND TĂCEREA- ELEGII  ÎN  IMAGINI


 



UN  TRANDAFIR  ALBASTRU


Bolnavul de furtuni e cerul în El nins,
să-l culci cu chip în turmaline  roze,
jertfindu-i din Cu-vânt, corola îi admiri,
lazuru-i re-aprinzi printre stelarii crini 
pe–alei adânci, beţive de narcoze…

Cu El, furi zările din ameţite  raze
cuprinse de delir şi de-ncâlcite fraze,
sorbindu-i  seva grea de-mpătimiri…

Din când în când înfingi adânc din zi,
 în scalpul Lui, lungi  ghimpi sihaştri
crescuţi de cer angelici trandafiri
din sânii albi rotunzi ai Lunei sfinte,
ajunşi aşa albaştri-n vindecări târzii…

A te  hrăni mereu din « pomenirea  lui »–
balsam de  mosc, tu, stelă călătoare,
porţi clipa-n crez de  bine-cuvântare,
şi sorbi ambrozii din lumina  Blue…

Mai creşti din cerul Lui argilică-divină
cu slăvile-i  din rugă, resorbind
prin crude rădăcini adamice solare,
iubirea razelor din mările smaralde !

Îl prinzi de cer ca pe un policandru
de stele-n El ,sorbi vieţii adevărul
şi înger blând, în gândul sfintei taine
cu zborul crist  la lumea celor sus
îl vrei pretext de-o nouă cu-vântare!

Că toate se rodesc cu vrerile în cripte
să crească crucile albastre-n  irişi,
...să îl alini, te pierzi  în a lui minte,
Treime-n fire creşti, în El,un nor divin...

Cu el, în el, te aperi şi-ţi  hrăneşti Cuvinte
din seva blue a sfintelor  morminte !



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu