Literatura: Castelul din Levant; G.A.S.

CASTELUL  DIN LEVANT

 G.A.S.

Castelu-n alb, cu fresce siderale
pe  zidurile vechi de travertin

și axinii portale de granit cyanic

îi deschideau lui cerul în ogive,
o cristă, princiară diamantină cale …!
În troienirea urnelor de crini,
pe-alei de taină, unduind lumini
scruta El, prinţul Cristofor

statuia Afroditei înălțată-n Rodos,

azurul nins de norii alanini,

în apriga-i ieșire din pustiul Cronos…,

… tot mai cuprins, fiind de Eros…!

În  turnul prins de cer, el, prințul

visa în nopți, la zâmbetul Felippei,

columbele vegheau la salba de culori

ce îmbrăcau castelul în desmin

și tot cuprinsul nins carmin de rodii…

pe împânzirile îmbălsămate-n roze, 

 apusuI iriza din  nesfârșite gene,

cum razele aprinse-n zeci de crome,

cu spuma valurilor mari și reci,

țes un veşmânt adânc al mării…!

Curteni slujeau castelul cu onor
şi-l însoţeau mereu, supuși, pe prinţ,

pe Cristofor, înspre iatac, în turn…

… dar lui, bolnav și mistuit de dor,

 neîmplinit de un nemărginit amor,

 ursita, umbrele-i sporea pe zid,

 de turnul marilor fiori, ca să-l abată…

simțea cum valul razelor creștea din el

doruri mai mari de-al Madeirei larg

şi dragul și mai mare de Felippa …!

Zăcea-n castelul vechi cu zidurile reci

El, prinţul Crist, unl iubitor de larg,

în revederea lui cu cerul din Levant

 frânt de- al Felippei dor, al revederii,

crescut în El  din Ea, întru magia  serii…!