FUGERÂND TĂCEREA - ELEGII ÎN IMAGINI
UN TRANDAFIR ALBASTRU
Gheorghe
Apetroae, Sibiu
Bolnavul de
furtuni e cerul în El nins,
să-l culci cu chip de stâncă-n turmaline roze…,
- jertfindu-i din
Cuvânt, corola îi admiri,
lazuru-i
re-aprinzi printre stelarii crini
pe–aleile adânci,
beţive de narcoze…
Cu El, furi zările adânci în ameţite raze
cuprinse de delir şi de-ncâlcite fraze,
sorbindu-i
seva grea din vii împătimiri…
Din când în când înfingi adânc din zi,
în scalpul
Lui, lungi ghimpi sihaştri
crescuţi din cer, de El, angelici trandafiri,
ca sânii albi
rotunzi ai Lunei sfinte,
ajunşi aşa albaştri-n vindecări târzii…!
spre-a te hrăni mereu din « pomenirea lui »–
cu greu balsam de
mosc… Tu, stelă călătoare,
porţi clipa crez de bine-cuvântare
şi-i sorbi ambroziile din
lumina Blue…
Îl prinzi de cer ca pe un policandru
de stele-n El, și din pocal îi sorbi
plăcerile ca pe-o licoare-nșelătoare :
un înger blând, în gândul sfintei taine,
cu zborul crist
la lumea celor sus… !
Mai creşti din cerul Lui argilică - divină
cu slăvile, din ruga lungă, resorbind
prin crude rădăcini adamice solare,
iubirea razelor cu
mările smaralde…!
îl vrei, pretext
de-o nouă cu-vântare…!
că toate se rodesc cu vrerile în cripte
carnalice plăceri și vrerile-n magii,
să crească crucile tot mai albastre-n irişi,
Treime-n fire-i
creşti, în El, un nor divin...
...să îl alini, te pierzi în Tot, în a lui minte…,
cu el, în El, te aperi şi-ţi hrăneşti Cuvinte
cu seva rozei blue
a sfintelor morminte…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu