Literatura: ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII NOSTALGICE MIRESME

ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII

NOSTALGICE MIRESME

Spre-a re-nflori stibinic un cer de-nfiorare, 
adusă-i nopţii tale ploaia în cuvânt de linişti,
pe umbre-n raze pure: demonică, stelară…
Se-mpăduresc pe zare colinele crisale
cu flăcări celestine, se- aprind crisoberile,
s-ascundă-n cer syringi, îmbălsămați de floare-
noi, albe firi în evantaie, sfinte taine!…
Sălbăticesc cyanic, se- agăţă-n stei romantici,
se-mbracă-n re-nflorire cu îngeri, liliecii
și se înclină vremii în plânset, plini de raze…
Ei, în cunună-s prinşi cu clipe, să-și sporească
crin - duhul amăgirii, să-nsemne-n cer iubire
cu sânge de fecioară în chipul din petală,
o isabelă-mbălsămată floare !…
Prin luminişuri clare, ieri candele, azi astre,
mai trec, spre resfințiri, în tropot, ploi rebele
căzute calde -acum, să te înfioreaze,
băltind și azi cu visuri pe luncă- filomele:
mari stele, în polog, cu umeziri la glezne…
din vuiet să se nască şi azi în râuri Parcae
bătute-n roz-marin și-n lacrimi alabastre,
sfinţind cu ploi destine: nostalgice miresme !…
Gheorghe Apetroae, Sibiu