LITERATURA: NEVRERII, ÎI IUBEȘTI ABSURDUL Gheorghe APETROAE, Sibiu

NEVRERII, ÎI IUBEȘTI ABSURDUL
Gheorghe APETROAE, Sibiu

Prin luminiș, stoluri de demoni,
iesind din cruci, sting asfințitul
și - mpăduresc cerul cu crini ...
Pe vatra-ncinsă-n al tău suflet
în zămisliri, conjugi cu duhul
o stea și-n candelă-ți s-aprinde:
izvor de flacări… Îi furi gândul,
iar lipsa-i liniștești prin cântec…

Din cer căzut, te porți pe brânci,
liturgic cerșetor de îngeri,
de stela ta, în stânci te-ascunzi
de-obrazu-i nevăzut în rictus,
cu nopți sfințite-n zi, o mângâi…
În roz-marin, o prinzi de mijloc
ca să-i valsezi pe iriși plânsul
și-o vrei, nevrerea-i ispitind!…

Apusul tău e-n zboru-i liber
spre bolți în cimbru - nrourând
toți zorii știnși cu ne-nceputul...
… icoanei criste-n resfințire,
îi țeși brocard din albe-ți fire
de umbre ascunse în lumini…
Nevrerii, îi iubesti absurdul…
Cu-n zâmbet, plânsul i-l declini!...