Literatura: Gheorghe Apetroae, Sibiu - ÎNTOARCEREA LA PALOS

Gheorghe Apetroae

ÎNTOARCEREA LA PALOS
Gheorghe Apetroae Dela Boroaia

*

Pe când crisele-i coapse, Cristofor
i le dezgolea abisinic Fellipei
şi nurii ei îi frământa,
cât întregul ocean,
cu glas stins în iubire, El, rege
pe-adâncul imensului larg,
îi şoptea cu glas princiar:

*

-Frumoasa mea, de mine atât de dorită,
plină de farmec, dulce-n cuvânt,
tu, cu al tău sărut m-ai aprins,
m-ai renăscut, atunci în Levant!
Chinul meu, în rostul tău s-a stins…
M-ai reîmplinit de curând,
renuntind cu tine aici, la Palos,
în mare palat,
de cer slujiți pe țărm portugal…
Veneră, pe stânci ţi-am jurat
credinţă nețărmurită,
cum și valurilor din larg...!

*

Ea îl privi zeu al luminii şi mării,
cunună de flori îi așezase pe frunte,
clipele-i erau acum
numai de plăceri și fiori,
uitase de nopţile de nelinişti
din vremea plecării lui
și de lungile ei aşteptări…

*

La Palos, în castelul pe stânci
erau din nou împreună,
acoperiți de lauri și roze,
într-un destin princiar,
legănați de madeiric ocean…
Din destrămărea freneticelor valuri
în milerice flăcări
amorul lor primea, cum Luna pe larg,
rangul regal …
*

Toată fericirea lumii era acum la Palos…
Era a lui și a ei,
era a lor..., ca într-un vis ireal…

Poem cuprins în ciclul ”Cântecul lui Cristofor”
G.A.S.