Literatura: INTERIORUL DIN NEÎNCEPUT Gheorghe Apetroae, Sibiu

INTERIORUL DIN NEÎNCEPUT
Gheorghe Apetroae, Sibiu

E zbatere în cer și înroiesc lumini
antofilii pe sânii crisotili ai lumii
cu ne-nceput în firea ei fluidă…
Iar tu, născut din lung descântec,
în limoniul serii tale zaci,
cum mucenicii pe vetrele încinse
de cristice plăceri în jarul dezumbririi…,
Magnetic ești în vreri și în trăiri
și-ți spânzuri, încă vii, dorințele copile:
iertările - n copacul pomenirii!...

Porți gândului ceresc – argilică-
sămânţă lui cu febră infinită,
din ea ca să răsari milerică pe rug
cu meristemul arhic în cuvânt
din axa lumii tale arcuită-n crug…,
S-aduni pe buze fluvii de surâs -
granate zării crise, roduril celestine -
șiroiul lung de lacrimi limpeziți-
grimase ale nopților în anatas senine-
dulcețile licori prelinse, să le sorbi
nectar al florii din potirul frunzei...

Știind că Ne-nceputul e-al Driadei vis,
izvorul toamnei tale, în a-l stăvili,
vieții îi cobori convins în liniște trecutul,
cu vântul- colţ în umărul de Sfinx
înfipt și îi oferi, la schimb, doar umbra:
rugina ireală a gândului cuprins
de adamitul sfintelor neliniști!...