GLASUL PUTNEI

Autor: Gheorghe Apetroae 

*

Români, ce v-ați durat din geți

și carpi, din tirageți, ființa,

nu v-auziți fiicele voastre,

în sfânta și româna limbă,

jelind din Nistru și din Tisa,

din Ceremuș, Vaser și Istrul…?

Cât ele-n grai român vă plâng,

veniți la mine, lângă Ștefan

și-mi trageți clopotele sfinte!

Ele-or rosti la cer, din Putna,

de-un neam cu ideal român…!

*

Voi moldoveni, vlahi, transilvani-

români de sânge, limbă, glie-,

Veniți la Putna, lângă Ștefan,

vă chem la el cu glasu-mi cristic,

să-mi trageți clopotele sfinte,

să vă sfințiți cu al lui har…!

Acum cât glasul lor mai cântă,

Veniți, dar, toți, striviți tăcerea

de ger pe un străbun pământ…!

Din vrerea Putnei și-o Moldovă

vă vrea în pază-i la hotar…!

*

chemați-le-n română limbă

și-n glasul clopotelor sfinte

din Ceremuș, până la Istrul,

din Tisa, Mara, pân-la Nistrul,

le adunați de-un neam, o limbă,

cum vă îndeamnă Cantemir-…!!

S-audă cei orbi că românii-

din început, stăpâni pe locuri,

sunt dacii cei demni de trecut…!

*

Voi, Decebal, Corvin, Mihai,

că știți și-acum ce-I de făcut,

vă chem la Putna, lângă Ștefan,

la pieptul țării să le strângeți,

pe toate- ale voastre fiice-

române-n sânge și în limbă-,

auguste-n românesc triumf...!