Literatura, Românii mei, voi sunteți liberi... autor: Gheorghe Apetroae

ROMÂNII MEI, VOI SUNTEȚI LIBERI, CÂT VĂ E-N VEGHE IANCUL

„Patria - locul unde am văzut lumina şi vechimea neamului”

*

Cât clopote cu dangăt românesc mai înfierbântă Blajul

şi din Sibiu, Bărnuţiu vă declamă libertatea-n zodii,

cât vârful lăncii e-n triumf, izvor de legământ eroic,

vă trec prin firea Iancului tribun…chemările la arme…!

*

Nu-i loc de şedere nici de-nchinări! De vi-s umbrite glorii,

de ţara e-n dureri şi lacrimile-i curg pe şarul Vidrei

şi-i plânge Arieşul neliniştea din mersul greu al zilei,

contați pe Iancul şi pe moţi, prin ei, pe toţi românii…!

*

Chemări de le-nălţați, le înţeleg şi ştiu să le răspundă-

stejarii veacului eroic vă cuvântă în române graiuri-...

Ei, mari de neam, goruni, o taină vă ascund în ramuri:

români sunt și-n coroană cresc, înobilând Ardealul…!

*

În glorie cu faptele de arme, împovăraţi de stele,

păşesc lumini de astre, cu ei, nobil român-poporul…

Pe Iancu-l știe crai. De pavăză la ce e românesc,

cerul îl poartă scut și înalță-n strălucire Tricolorul…!

*

Sub semnul stâncii pe-Apuseni sunt veşniciți Eroii…!

Cu Iancul vă veghează Sever, Pumnul, Dobra şi Buteanu…!

În legământ de neam și-n strajă, neamului știuți,

le venerați jertfirea, din ei vă-n flăcărați curajul…!

*

Cu glasul torţei vii, de vă cuvântă, se aprinde cerul…!

Voi le-ați pus cruci şi flori pe oseminte-n loc de arme,

credinţa lor să aromeze-n rod - în lanuri şi-n livezi-

şi s-amiroase-a primăveri române- noile (v)lăstare…!

…………………………………………………………………………...

*

Iar flăcările lor aprinse-n voi, să ardă vii în candele

cu soarele ce-şi varsă duhul, să vă-nfrăţească veacul,

sunt voci de sfântă mulțumire, de binecuvântare:

- Românii mei, voi sunteţi liberi, cât vă e-n veghe Iancul…!

 CÂNTECUL PATRIEI TALE UNITE

Autor: Gheorghe Apetroae d.B.

*

Patriei, Istoria - cupolă de rubin

și cântec de arbore întins peste neam-;

e leagănul dacic trainic și sfânt,

cântat în veacuri, hăruit cu glorii…!

e al poporului Român iubit și întregit...!

*

Istoria – pajura ce-i poartă în aripi,

izvoarele în culori de sânge, pâine şi cer,

în zboru-I pe zările în trezii de dor;

e credința curată în obârșii,

iubirea de limbă și de nobila glie,

lumina din Cartea Unirii...!

*

Istoria- arcul vânjos al Patriei

cu coarda-i sarmică, getuză-,

întins de lungile-i săgeți cu slujba

marilor bărbați, trimise de atunci,

s-alunge hoardele străine,

însângerând prin lupte crunte- glorii...!

*

E arcu-ntins al dacilor străbuni

și cel al fiicelor, de ea iubite și auguste,

cu coarda împletită-n legământ,

de veacuri, lacrimând săgeți

în curcubeu, din Nistrul și din Tisa…!

E -al Daciei (Felix) în trup și în suflet…!

*

E arcu-ntins între Timoc și Crișuri,

de Mara și Moldova peste Maramureș,

între Siret și Ceremuș și Istrul,

pe-al Bucovinei leagăn sfânt:

al celor două diamante, smulse

din stema demiurgului Ștefan,

*

române-n sânge și române-n limbă…!

E-al mamei voastre mari, bătrâne,

viind etern în zidurile-i de cetăți

și-n trunchiurile groase de Eroi

cu rădăcini din ancestrale vremi…!

*

E arcu-ntins în libertate și Unire:

un dacic cer săgeată zările române!