DESPRE MINE:
Mi-am spiritualizat sensul vieții și l-am binecuvântat cu harul sufletului primar al locurilor natale sucevene. Am fost mereu în amor cu turmele de stele din toate constelațiile și galaxiile cerului, pe care le-am păstorit cu multă grijă pe luncile cu miresme de violete, anemone, coronile și roze sălbatice, în soptirile și în surâsul undelor pârâului de munte Moișa, în dimineți, în amiezi și în târziul serilor de vară... Ele, natale, mi-au ținut trează copilăria în al ei oniric și m-au purtat în zboruri cu infinitul clipelor tăcute. În osmotica curgere a zorilor prin crinii înlăcrimați de roua clipelor nu am lăsat pe zei să-mi ascundă în beţiile lor cu stelele, rămase neiubite, nevăzutele…! Iar, pentru explorarea ființei universalului am tot fulgerat în pretudindeni prin cuvânt tăcerea și am încercat să-mi depășesc în oriunde pentru oricând trecerea... Da! Să îmi păstrez sufletul de copil în curățenie, am știut cum să rămân toată viața prietenul lui Marcel Proust…! Am fost și am rămas păzitorul armoniilor astrale și al devenirii spirituale conștiente, umane, rostind cuvântul ales în filigrane lirice… Și, nici nu am lăsat tigroaica timpului să-mi sfâșie inima, pe care zi și noapte am reparat-o, cum și astăzi o repar cu flacările adolescentine ale amintirilor...! Ca să pot învăța lucruri noi, când mi-a lipsit din prietenie omul filosof, în lipsa lui, am căutat să devin filosof și am învățat de la Sinele meu cum să revelez ființa, cum să transcend limita pitagorică și să explorez Universalul parmenidic ființial desfinit, cel dintotdeauna și din pretutindeni…! Depărtarea de cei dragi, de paternitatea locurilor, mai mult m-a apropriat, iar când destinul a încercat, uneori, să-mi ofere mai puține anotimpuri, am privit cu încredere la ființarea în infinitul de anotimpuri ale Neînceputului…! Am învățat de la stele că tot ce a fost și toate cele care sunt nu au un preț, dar și că oamenii frumoși în interior, chiar neprețuiți, nu mor! Ei rămân, precum stelele, substanța eternă a desfiindului, spiritualizată în sfințenia armonică a trupului veșniciei…! Gheorghe Apetroae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu