VIII: ELEGII ÎN IMAGINI
POEM CU URME DE TOAMNĂ TÂRZIE
De braţ cu nopţile,
rătăceşti printre zile...
Dianică, Luna
îţi urmează calea de mult...
Nicoţiana îşi împarte
parfumul cu tine şi
cu gândul luminii
îţi dă un sărut...
Printre agherate plăpânde
şi tagete strivite,
cu zynii elegans
dansezi în Copou ;
teii cordaţi, tomentoşi ,
platifilici
îţi cu-vântă în ruginiu,
paideic, sonor...
Arţarii fără frunze,
seryngile fără floare,
pinii, paltinii înalţi
şi oţetarii desmini
te privesc cu mirare şi,
dispuşi de visare,
te invită-n târziu,
cu ei să rămâi...
Cu toate împreună,
prin corola grădinii,
să petreci şoptirea
clipei, în al ei amor,
un prinţ al visării
la întâlnirea cu cerul,
te pierzi în grădina
cetăţii de dor...
Iaşi, Grădina Copou, 1965
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu