GHEORGHE APETROAE -
ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
AMOR ALUV
De ne-nceput, dezlegi mistere,
prin crini, o viaţă-n lacrimi curgi,
smulgi florii albe alchimia
cu mâna pe clavir şi-o mângâi,
cerşind sinei nemărginirea!...
De prevestiri, un scos din fire,
te plimbi pe-alei , în şerpuiri
şi-i dăruieşti irişi, cu-vinte
la ne-nceput, balsam de crini,
eşti paznic vieţii dure, înger…
Te dăruieşti, simţ şi-n culori
de astre: un buchet de roze-
un cer citrin , de trandafiri-
carnalic nimb pe fruntea ninsă -
eşti muzei , restul în destin …
Crezi în regină-ţi şi- o-ntreţii
cântându-i sonul despărţirii…
revii în zbor din adâncime ,
te-ngâni cu valuri inegale,
eşti plin de rost şi-mpătimiri…
Legile-ţi faci, le treci prin tine:
trecut , prezent şi ne-nceput…
te porţi hedonic, iar prinţesei,
să o distrezi, cânţi de nebun,
i –oferi plăcerile –mprejur…
Orfeu al razei, zbori în cântec
cu harul ce i-l sorbi luminii…
Eşti tu, cum ea, vânt de-nflorire
şi-un duh de umbre-n răscoliri -
amor aluv , în hăul porfiriu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu