ELEGII ÎN IMAGINI
PREZENŢĂ ÎN ABSENŢĂ
Din început, El îşi luase tot restul:
clipele zăpezilor- măriri prefăcute
şi recile iubiri căzute pe adâncuri -
tot mai adânci, ne-liniştile Ei grele
tăioase şi amare de ne-uitare…
Ea creştea în Ea o hematică roză,
când El îşi apropia cupa de otravă
mai mult de uscatele-i buze…
În crepuscul, ardeau esenţele firii:
floarea albă de mac caducă firavă
înnobila sufletul Lui de lan stins
aprins uneori de o altă mângâiere:
sortirea sa de grâu timpuriu, răsărind
din cuvintele zăpezii, Scylla bifolia…
Din albastrul ei în albastrul adânc,
ne-începuturile inefabile se zideau …
………………………………………………………..
Ea-şi arunca cortina neînţeleasă ,
din miezul rece-al ninsorilor devreme
şi îşi arăta prezenţa, orhidee zăpezită
pe irişii Lui, între sânii mari ai absenţei,
unde în blue ne-contenea să ardă
în EL, neliniştea-n simţire sinceră:
icoană pe icoana frumuseţii cerului
prinsă-n mare trecere de a lui fiinţă,
mereu prospătă Chrysanthema!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu