V. ZBORURI ÎN ABIS
13.III VISUL UNEI MARMORE
Cu ochii reci o porţi sclaviei -
un blue cer andaluzit...
Eşti zeul ce îşi vinde gândul
drept leagăn - mării chihlimbar,
imense valuri, îmblânzind,
putând trezi cu-vântul Mumei
în hohotul păgân al Lunei-
ninşi îngeri reaprinşi în duh…
Un glas al marmorei, te ştii…
şi-n joc aduci din firea brizei
lemuri buieci setoşi de vifor,
dansând adamici în cu-vânt…
Cu şarpele luminii - idol ,
spre rai, duci ţarina în vânt,
eternele tăceri în lanţuri,
iubiri în celestine aripi …
Sunt flăcări ce-ţi aprind fiori
în inima ce-ai obosit-o
cu plânsul pleoapei din ninsori-
fiori pe care- n cer îi stingi
cu ne-mblânzitele dureri
de roze, irişi în ne-linişti
în lutul de cinabru… tainic
din vidul unor mângâieri…
În turnul versului , cristale,
speranţele i le-mpresori :
Eşti clopot spânzurat de boltă,
să baţi cu limba ta în cântec
arama lumii , ne- nceputul :
creşte-n abis lumina ei…
Se-ncheagă în simţiri zăpezi :
ninsori de rodii şi absurdul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu