IV. SONATA AŞTRILOR
6.III. POTRIVIRI ,
Din TOTUL , cercul de simţire
l- arunci în mijlocul vâltorii-
prea-femininul în „metesis”…
Pe cercul vid , cadenţa ţii
cu paşi magnetici printre astre-
sălbatic ritm de vieţi stelare…
…
E cerul în măcel, învins
de tine, fulger între gene:
calzi irişi, de sub crise pleoape…
să îi admiri cercul albastru ,
alb voal … cuvântul i-l întinzi
…si-ţi graviteză-n jur eternul!….
Tu, strălucindu - i regăsirea
pe cercul vrerii, în descântec,
o Tot hrăneşti cu nemurirea …
Ca s-o atragi , îi pregăteşti
pe căi lactee de-ntâlnire,
un cer de maci şi Luna plină :
- Hai! lasă-ţi urma ,Ei, o rană
pe buzele-ţi etern frământ:
atingeri de al său cu-vânt,
adânci nelinişti să-ţi sporească
în jumătatea- ţi cer, zidind
şi vindecarea ta , prin cântec…:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu