ELEGII ÎN IMAGINI-
LAZURE ROZE
Când ne-nceputul lesne-ţi cântă
şi gânduri mari se sparg de suflet-
un ciob fiind, eşti chiar prea mult…
şi prinzi curaj de joc când singur
pe cercul scris în iasp de îngeri
din noru-n travertin mai ningi…
Din zbor, cu-vintele-ţi desprinzi-
dez-vălui mări cu vele- albastre,
surâs de raze din apuse astre :
vedetele ce plâng în clarul selenar
şi lungi galerele pe ultimul tău val...
se scutură anterele în fluturii ce ard...
angelice ne-linişti, în fulgere se zbat…
Cu aşteptări prea lungi te-ncingi,
purtând credinţa bolţii tale, brâu
din Dumnezeu îţi cerni destinul pur.
Voinţa ta mulţi zei de jar ţi-o poartă
şi bolta firii ţi-o aprind alb-astră,
tot risipind pe irişi lacrimi din abise
pe limpezirea zării sidefii învinse
dorinţe mari în bălsămări narcise
ce pier cu vreri, în seara pocăinţei !…
Miresmele din crini încă le scuturi
polen al vrerilor robite de cu-vinte
pe care-n simţ le–mpovărezi aprinse:
Că Totul eşti : un cer şi-un zâmbet
cu dorul pogorât în zbatere de duhuri,
lazure rozele, în sângerări apuse …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu