III. TEMPLE ÎN FLĂCĂRI
IMPERATIV TELURIC
Lui - Tot , plecat cu reveniri,
să-i poţi îmbrăţişa trecutul ,
vei şti: să ştii cum să i-l simţi…
Că ideal îi eşti şi-l bucuri,
înzăpezirea- n cer, sporindu-i
sublimul ritm - albastrul nimb …
Substanţa-i trupul de-mpărţit,
rodind alt anotimp, oglinzii…
Din ” simţ” o aripă aluneci,
simţirea-ţi, altuia - nlesnind...”
În rest, fii frunza mucezită
în glod, viaţa-ţi desfrunzită,
pe Styx, în sloboziri, plutind
şi unduind, să-i arzi nelinişti!
Că din rugina ei tu-i sângeri
Că din rugina ei tu-i sângeri
carnal pustiu în neştiuturi,
simţiri adânci şi te tot bucuri
că te uneşti cu El în umbre,
de a lui trecere -nverzind ...!
Stibinic cer, îi porţi Netimpul:
un fulger surd, crisoberilic…
poţi smulge Jertfei lesne harul,
rostirii, nemurirea : clarul,
un adamit absurd, în grijă-ţi ....
În vălu-ţi de cu-vinte, Haos
îi farmeci în bordel simţirea!
Să-L uiţi, îi ningi, i-acoperi soclul…
Să-L uiţi, îi ningi, i-acoperi soclul…
De vreri, topit e Ne-nceputul...!
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu