ELEGII ÎN IMAGINI
III . ÎMPREUNĂ CU HAMLET
Se iubesc şi acum columbii
din turla cerului pogorâţi
peste cunoaştere,hrămuind,
în duh , angelici în instinct…
şi tot aici se dau în spectacol,
femeile cuprinse de plăceri,
dornice de iubiri enigmatice
stinse în făţarnice mântuiri
prin pocăinţă, de prihăniri,
după aceleaşi lungi postiri !..
În neodihna slujbelor pure ,
Tu, lui Schopenhauer, obosit,
îi cânţi , la festinul „onton”
cu harpa unei voinţe cereşti,
iar lui Shakespeare, un gelos,
păzind împreună cu Hamlet
pe Ofelia, cum pe Euridice,
şarpele, sortind-o să piară
în veşnicie să nu-i dispară,
îi cântă orfic „ Fur Elise,” Beethoven…
Dincolo de ceruri , şi-o poartă
lumină pe umeri, istovit, Orfeu…
o pierde , în risipire, nisip
pelagic, o scoică -ntre îngeri…
sfânta-i avere nupţială, trezită
stana de piatră , Luna pe cer…
pe braţe, trecând-o, iubind-o-
ca un cântec de mărturisiri,
neştiind de unde vine, Hamlet
şi el vine, împreună cu sufletul ei,
fire pură pierdută, în păcătuiri-
vântul,în el, vuind în talazuri,
până dincolo de Acheron…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu