GHEORGHE APETROAE - ELEGII ÎN IMAGINI
<< PRIMUL SCHIMB>>
E-o zbatere a cerului, roi de lumini
în zbor de lung descântec,
iar tu, în lungă toamnă,
ca mucenicii, pe vetre de mulţime,
le spânzuri lor fierbinţi trăirile–
iertările-n copacul pomenirii !…
Eşti gândului ceresc sămânţă-
de când răsări din al lor rug
în pale-nalte , irişi de lumină
din fraze anatas, din fluvii de surâs
sorbi spaima sinei în înmugurire
din potirul frunzei, dulceaţa ruginie !…
Şiroi de lacrimi, în închipuire
elitre de astâmpăr, le înlănţui firii…
Ele îţi dau fiorii din ne-linişti,
cu-vântul colţuros pe umerii de Sfinx,
tu le oferi, în schimb, al Lunei nimb,
smaraldul mării, cerul adamit…
Apari stibinic totul şi-al lor Tot
e fulger viu pe crestele-n crisoberil…
s-ajungi la ele, fără să le ştii,
din valul fluorin şi zorii-n eritrin,
de milă şi ispite, urci stânca sură
şi în plutire, la cădere –n schimb
le colorezi trezia lor în rugă …
cu luviile grele din plămada ta,
în rostul lor creşti rodosite stele,
înflacărând xilinic umbrele-n incest
în jurul tău, seduse de sublimul rest,
jurându-ţi, ştii că mint frumos,
cum nimfele-ntr-un cor de harfe
ce-ascund un gând viclean pretext…
Te plâng şi-ţi dau, în schimb din cer
răsfăţul lor – buchetul de corole :
clipe ciobite-n sărutari din urmă…
Tu însângerezi neantul şi -l dezlegi
de razele-n plăceri înlăcrimate-n brumă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu