DIN RESTURI ...
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Magnetice-ţi roiesc în veştile
de linişti stele,
plutirea li-i motiv de–avânt
în cavalcada vremii !…
Iar de opreşti o stea străină-n chip
cu suflet, să-i iubeşti în semn-
săgeata de sfârşit,
cu-al ei impuls răstălmăceşti poeme...
Şi clipei, cioburile-i reînvii-
în ruginiul verdelui smarald-,
angelicei iubiri sub văl granat,
cuvântul ei de dor !...
Şi nu ai vrea ca să-i lipseşti
de taine unicul amor,
când stele, altele din cer
te ştiu, te vor pastorul lor!...
Ofelia îţi mângâie cu freamăt
chipul zilei tale
şi-ţi plânge-n stea sfârşitul tău
firesc de Sfinx!...,
Să ştii că sufletul pe care îl omori
învie-n paradis !…
În preajma ta destinul
e-al plăcerilor luminii! ...
Că ştii să-nsemni furiile cu sângele
prin vene, clocotind
când inima lui Cypris bate
în arderile sidefii!…
De înfloriri sunt sideraţi cireşii...
... iarăşi plâng pe vale
şi-ţi resfinţesc seraphicul cuvânt
cu semne de-întrebare !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu