Restituiri, „Apel către intelectualii ardeleni” şi
„A fi sau a nu fi Antje Scmidt – Classen”
„Asupra conţinutului articolelor inserate recent în „Tribuna” intitulate „Apel către intelectualii ardeleni” şi „A fi sau a nu fi Antje Schmidt-Classen” se poate afirma răspicat că românii şi-au crescut şi înflorit numai prin ei înşişi, în vicisitudinile istoriei lor, fiinţa naţională. De aceea ei nu-şi pot lăsa pentru nimic, la discreţia oricui, productele materiale şi spiritual-culturale milenare, valorile lor naţionale.
Nimeni nu va putea să înstrăineze, într-un troc de umile favoruri şi onoruri personale sau de grup, valorile poporului. Mai mult, acestea, cu valenţe naţionale, nu pot sta şi nu pot fi lăsate de nimeni la discreţia unor elemente antisociale, care de pe poziţii diriguitoare dovedesc iresponsabilitate, incompetenţă, imoralitate şi atitudine antinaţională, aşa cum se poate deduce din mesajul articolelor publicate.
Iată, dar, în contextul relevat, un caz scăpat de sub controlul autorităţii, ajuns la un stadiu avansat de compromis social şi chiar naţional. Este vorba, aşa cum se deduce din mesajele celor două articole, de o serie de manevre ale Inspectoratului Şcolar Judeţean Sibiu (inspector general adj. Klaus Werner Iohannes) în raport cu mobilul contribuţiei, iniţial dezinteresat al d-nei Antje Schmidt-Classen, reprezentata unei societăţi germane, la aşa zisa dotare materială a Şcolii cu internat pentru deficienţii de auz, amenajată în spaţiul robust şi somptuos al primei şcoli de fete în limba română din teritoriul transilvan, construită prin donaţii publice de către Asociaţiunea Astra, în parcul cu acelaşi nume, şcoala, unul dintre edificiile naţionale româneşti culturale ale Ardealului, devenită acum un arogatoriu patrimonial..., chiar şi de pe coordonatele şantajului politic …
Personal i-aş recomanda d-nei Antje Schmidt-Classen, dacă este cumva marcată de spiritualitatea germană a acestor locuri şi de sentimentul conservării lor, să renoveze o catedrală evanghelică în ruină şi să doteze material o şcoală, de exemplu din Bruiu, şi nu un edificiu curat românesc, dar situat în centrul Sibiului. Deasemenea , d-lui inspector general adjunct Johannis Klaus i-aş putea sugera să meargă unde doreşte domnia sa în Germania şi să-şi permită să înstrăineze la oricine, dacă cineva îl va lăsa, bunuri asemănătoare din patrimoniul naţiunii germane.
Aş recomanda, totodată, autorităţilor locale să renunţe la simulacrul de concurs, să se dezbrace de hainele politice rentiale ale algoritmului şi să promoveze în aceste funcţii numai oameni demni, integri, precum au fost Tănăsescu, Bologa, Dima ori Barcianu şi nu mediocrităţile ori trădătorii!...
Gheorghe Apetroae- consilier judeţean de Sibiu, publicist,„TRIBUNA”, Sibiu, anul CXIV, nr. 2322, 22 octombrie, 1998
„A fi sau a nu fi Antje Scmidt – Classen”
„Asupra conţinutului articolelor inserate recent în „Tribuna” intitulate „Apel către intelectualii ardeleni” şi „A fi sau a nu fi Antje Schmidt-Classen” se poate afirma răspicat că românii şi-au crescut şi înflorit numai prin ei înşişi, în vicisitudinile istoriei lor, fiinţa naţională. De aceea ei nu-şi pot lăsa pentru nimic, la discreţia oricui, productele materiale şi spiritual-culturale milenare, valorile lor naţionale.
Nimeni nu va putea să înstrăineze, într-un troc de umile favoruri şi onoruri personale sau de grup, valorile poporului. Mai mult, acestea, cu valenţe naţionale, nu pot sta şi nu pot fi lăsate de nimeni la discreţia unor elemente antisociale, care de pe poziţii diriguitoare dovedesc iresponsabilitate, incompetenţă, imoralitate şi atitudine antinaţională, aşa cum se poate deduce din mesajul articolelor publicate.
Iată, dar, în contextul relevat, un caz scăpat de sub controlul autorităţii, ajuns la un stadiu avansat de compromis social şi chiar naţional. Este vorba, aşa cum se deduce din mesajele celor două articole, de o serie de manevre ale Inspectoratului Şcolar Judeţean Sibiu (inspector general adj. Klaus Werner Iohannes) în raport cu mobilul contribuţiei, iniţial dezinteresat al d-nei Antje Schmidt-Classen, reprezentata unei societăţi germane, la aşa zisa dotare materială a Şcolii cu internat pentru deficienţii de auz, amenajată în spaţiul robust şi somptuos al primei şcoli de fete în limba română din teritoriul transilvan, construită prin donaţii publice de către Asociaţiunea Astra, în parcul cu acelaşi nume, şcoala, unul dintre edificiile naţionale româneşti culturale ale Ardealului, devenită acum un arogatoriu patrimonial..., chiar şi de pe coordonatele şantajului politic …
Personal i-aş recomanda d-nei Antje Schmidt-Classen, dacă este cumva marcată de spiritualitatea germană a acestor locuri şi de sentimentul conservării lor, să renoveze o catedrală evanghelică în ruină şi să doteze material o şcoală, de exemplu din Bruiu, şi nu un edificiu curat românesc, dar situat în centrul Sibiului. Deasemenea , d-lui inspector general adjunct Johannis Klaus i-aş putea sugera să meargă unde doreşte domnia sa în Germania şi să-şi permită să înstrăineze la oricine, dacă cineva îl va lăsa, bunuri asemănătoare din patrimoniul naţiunii germane.
Aş recomanda, totodată, autorităţilor locale să renunţe la simulacrul de concurs, să se dezbrace de hainele politice rentiale ale algoritmului şi să promoveze în aceste funcţii numai oameni demni, integri, precum au fost Tănăsescu, Bologa, Dima ori Barcianu şi nu mediocrităţile ori trădătorii!...
Gheorghe Apetroae- consilier judeţean de Sibiu, publicist,„TRIBUNA”, Sibiu, anul CXIV, nr. 2322, 22 octombrie, 1998
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu