Restituiri - MELOS ŞI TOPOS ÎN CREAŢIA COMPOZITORULUI MARŢIAN NEGREA
Emisiunile muzicale au prezentat, în ultimul timp, părţi importante din creaţia compozitorului Marţian Negrea. La locul de naştere al compozitorului (Valea Viilor, judeţul Sibiu) am beneficiat de întâlnirea cu d-l învăţător Ioan Hentea, nepot şi bun cunoscător a vieţii şi creaţiei acestui important compositor roman, de relatările exacte ale acestuia privind viaţa şi activitatea compozitorului .
Marţian Negrea s-a născut în anul 1893 în Vorumloc(Valea Viilor), o localitate din ţinutul Târnavelor, în apropierea municipiului Mediaş. După clasele elementare, urmează la Sibiu cursurile secundare şi facultatea de teologie. Dar, graţie chemării muzicale, în anul 1913 se înscrie şi urmează clasa de violoncel a Conservatorului din Viena. Spirit patriot, animat de sentimentul întregirii naţionale, în anul 1916 părăseşte Viena pentru a se opri câteva zile în Ardeal şi a trece apoi în Regatul României spre a se înrola, alături de o suită de intelectuali, în armata română. După terminarea războiului, în acelaş an, 1918, se reîntoarce la Conservatorul din Viena, clasa compoziţie, domeniu care îl va consacra. În anul 1919 absolvă conservatorul şi este numit profesor de armonie, contrapunct, fugă şi compoziţie la Conservatorul din Cluj. După o carieră universitară strălucită şi împliniri materiale, Dictatul de la Viena îl găseşte un colaborator al armatei române şi un intelectual cu vederi naţionale. Regimul instalat la Cluj, în anul 1940, îl obligă să părăsească Clujul, împreună cu familia. După o localizare scurtă în localitatea natală, Valea Viilor, în toamna aceluiaşi an, îşi reia activitatea universitară, ca profesor de contrapunct şi compoziţie la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar în paralel cea de compozitor şi dirijor.
Memoria primul război mondial îi va marca întreaga sa viaţă şi creaţie. Una din cele mai patetice pagini ale sale „Crăciun trist” – 1916, cuprinsă în suita simfonică „Poveşti din Grui”, scrisă în 1940, în peisajul sărbătorilor de iarnă ale Vorumlocului, va evoca suferinţele părinţilor ai căror fii au murit în luptă, departe de cei dragi...
Suita simfonică „Povesti din Grui” cuprinde în substanţă obiceiurile şi tradiţiile locului, ale satului natal, întâlnirile sătenilor pe Grui şi constituie o retrospective a melosului local, relevată de Marţian Negrea în expresie muzicală.
Desigur, melosul şi toposul locului au înnobilat nu numai această suită simfonică, ci întreaga sa creaţie muzicală. Ce-i drept, muzica simfonică i-a înscris în palmares un număr important de lucrări printre care: Fantezia simfonică, Rapsodiile, Suita simfonică „Poveşti din Grui”; poemul simfonic „Recrutul”, suita simfonică „Prin Munţii Apuseni”, Recviemul „Palat boieresc” şi ultima sa lucrare intitulată „Simfonia primăverii” (1959).
Cu memoria compozitorului şi îmbrăţişaţi de priveliştile de farmec ale Gruiului, înveşmântat acum mitic în culorile oliv-ruginii ale toamnei şi pregătit parcă din totdeauna pentru visare şi contemplare, ne-am transferat cu tot sinele nostru în spiritul locurilor, în strălucirile armonice ale creaţiei compozitorului, pentru a înţelege că melosul popular constituie principală sursă de inspiraţie a simfonismului classic şi a celorlalte genuri muzicale.
Gheorghe Apetroae, Sibiu, Valea Viilor,1994...Articol publicat în „RADICAL”, Sibiu, nr. 1034, anul 1994.
Emisiunile muzicale au prezentat, în ultimul timp, părţi importante din creaţia compozitorului Marţian Negrea. La locul de naştere al compozitorului (Valea Viilor, judeţul Sibiu) am beneficiat de întâlnirea cu d-l învăţător Ioan Hentea, nepot şi bun cunoscător a vieţii şi creaţiei acestui important compositor roman, de relatările exacte ale acestuia privind viaţa şi activitatea compozitorului .
Marţian Negrea s-a născut în anul 1893 în Vorumloc(Valea Viilor), o localitate din ţinutul Târnavelor, în apropierea municipiului Mediaş. După clasele elementare, urmează la Sibiu cursurile secundare şi facultatea de teologie. Dar, graţie chemării muzicale, în anul 1913 se înscrie şi urmează clasa de violoncel a Conservatorului din Viena. Spirit patriot, animat de sentimentul întregirii naţionale, în anul 1916 părăseşte Viena pentru a se opri câteva zile în Ardeal şi a trece apoi în Regatul României spre a se înrola, alături de o suită de intelectuali, în armata română. După terminarea războiului, în acelaş an, 1918, se reîntoarce la Conservatorul din Viena, clasa compoziţie, domeniu care îl va consacra. În anul 1919 absolvă conservatorul şi este numit profesor de armonie, contrapunct, fugă şi compoziţie la Conservatorul din Cluj. După o carieră universitară strălucită şi împliniri materiale, Dictatul de la Viena îl găseşte un colaborator al armatei române şi un intelectual cu vederi naţionale. Regimul instalat la Cluj, în anul 1940, îl obligă să părăsească Clujul, împreună cu familia. După o localizare scurtă în localitatea natală, Valea Viilor, în toamna aceluiaşi an, îşi reia activitatea universitară, ca profesor de contrapunct şi compoziţie la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar în paralel cea de compozitor şi dirijor.
Memoria primul război mondial îi va marca întreaga sa viaţă şi creaţie. Una din cele mai patetice pagini ale sale „Crăciun trist” – 1916, cuprinsă în suita simfonică „Poveşti din Grui”, scrisă în 1940, în peisajul sărbătorilor de iarnă ale Vorumlocului, va evoca suferinţele părinţilor ai căror fii au murit în luptă, departe de cei dragi...
Suita simfonică „Povesti din Grui” cuprinde în substanţă obiceiurile şi tradiţiile locului, ale satului natal, întâlnirile sătenilor pe Grui şi constituie o retrospective a melosului local, relevată de Marţian Negrea în expresie muzicală.
Desigur, melosul şi toposul locului au înnobilat nu numai această suită simfonică, ci întreaga sa creaţie muzicală. Ce-i drept, muzica simfonică i-a înscris în palmares un număr important de lucrări printre care: Fantezia simfonică, Rapsodiile, Suita simfonică „Poveşti din Grui”; poemul simfonic „Recrutul”, suita simfonică „Prin Munţii Apuseni”, Recviemul „Palat boieresc” şi ultima sa lucrare intitulată „Simfonia primăverii” (1959).
Cu memoria compozitorului şi îmbrăţişaţi de priveliştile de farmec ale Gruiului, înveşmântat acum mitic în culorile oliv-ruginii ale toamnei şi pregătit parcă din totdeauna pentru visare şi contemplare, ne-am transferat cu tot sinele nostru în spiritul locurilor, în strălucirile armonice ale creaţiei compozitorului, pentru a înţelege că melosul popular constituie principală sursă de inspiraţie a simfonismului classic şi a celorlalte genuri muzicale.
Gheorghe Apetroae, Sibiu, Valea Viilor,1994...Articol publicat în „RADICAL”, Sibiu, nr. 1034, anul 1994.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu