EPISTOLĂ
Gheorghe Apetroae , SibiuLa Vârtoape, în munţi, din neguri coborâţi,
diavolii povestesc până târziu
cu colibele pustii ale jinarilor
şi cu stâncile înnegrite de fulgere,
despre tunete şi iubirile din vară,
despre creşterea stelară a ierbii
în mit, ideile siluindu-mi-le !…
... îţi scriu de unde împărăţesc
cu începutul crestele Măgurii
pajiştile albe ale Tomnatecului,
misterele, împreună cu mioarele...
... dar, dinspre Tâlvă, un miros sălbatic de lup
răspândit peste ţancul
înnegurat din Şugage
le reneagă procreaţia!...
... am rămas cu culmile sinistre
înfipte în cerul Vârtoapelor
şi cu sălaşele reci ale nopţii,
la care cerbii Lebei, adăstând
rumegă semnele primăverii!...
Îţi scriu de aici în priviri
cu vântul, surle şuierând printre ramuri –
învăţându-mă zborul,
învăluind stindardele rotunde de pini...
Îţi scriu în mine simţind
frumuseţea cu care cobor
turmele, revenind la datini! …
...La Vârtoape m-am spălat în izvorul
adânc de timpul netimp în abis
din mine căzut în păcat
şi cuvintele grele în el le-am bolborosit,
fluierându-le pe grindul sterp de grijă!...
...în ele am descoperit cristalul opal al luminii
şi limpezirile din apus
... toiagual orbului alb de aici îl port
pretutindeni, în oricând plăsmuit
cu arabescurile primei tale filosofii
aici, de unde îţi scriu!...
Sibiu - Jina, 1996
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu