Literatura, Mântuirea prin metafizică, Gheorghe Apetroae Sibiu

MÂNTUIREA  PRIN  METAFIZICĂ
Gheorghe Apetroae, Sibiu
 
 
Dorind-o pe Ea  în loc de viaţă
şi moarte,
Cel Sus îi recunoaşte prezenţa
în templu -
la eternitatea ei în labirint,
cu el se închină!…
încercuit i-acum de-nsingurata
Echo, în eritrine aprinse raze…,
- într-un dezmăţ continu,
şi zeul o admiră!...
 
El, Cel slujbaş ajuns Aeginei,
la trupu-i fluorin
şi al seminţei marelui
Cuvânt,
cu- o altă Mereopă, alt Odiseu
făcând,
pe Curcubeu îl alerga prin hău-
un călător în vidul firii
ţărânei rodosii de prea albastru-n
Sine!…
 
Mai alerga pe-adâncul tremolit
în realgar, stelare umbrele
şi gândul  stâncii nezdrobit
de valul lazuriu, cu el…
- când spiritul din vreri, în Unul,
e  vis banal, păgân
şi-l urcă-n tron, în vlăguire
şi nesomn,
o carte în Cuvânt rescrisă
sub crise rodii, methafizică
pe crinii alunii ai unui ne-nceput!…
 
-Da…  numai pe ea iubind-o,
prin graţia ei, el, ieşind curat
din păcat, prin Eden, de ea sfinţit,
îşi  plimbă  nudul în ea liniştit!...