III. ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
8.IV . DE TRECERE, PĂZIT
Netemător de boli şi-nşelăciuni
într-un apus - de răsărit stelar
un ne-ştiut, nepăsător, te văd
efebul clawn, un răsafăţat, aprins
de duhul orb al vrerilor demente…
În nicăieri, dorind, poţi să ajungi
sedus al mărilor de-amor şi beat
de zorii erigini, pictând pe ne-nceput,
oglinzi de cer în valuri realgar…
ce bine-auzi, în semne le asculţi,
muşti lup, din nesfârşitul bolţii…
Din ne-venit te urci pe stânci,
a coborî-n fluid făclia sângelui-
crâmpei al unui gând adamic ,
sosirea-n turn, fiinţa a-ţi trezi,
bătătoreşti ne-cuviinţe-n dans,
damnând în gama Lunii un regat…
În somn agonic, zorii să îi culci
în frământări, dorinţele de astre,
adulmeci vlaga sânilor albaştri,
cuprins al duhului de sfânt în simţ...
De-l vezi, nu-i de crezut, să-l crezi…
Că în ne-timp, învăluit, te pierzi
pe râna cerului, de munci,cărunt
de câte- arunci din rostul vieţii -
îţi vezi lumina în oglinda firii,
cum te frîmânţi în glodul din irugă,
de trecere, păziţi părinţii în cu-vânt,
să-i însoţeşti, te uiţi-renunţi în tine
să-i însoţeşti, te uiţi-renunţi în tine
de ce şi când eşti, treci, visând
la ei şi ingeri,cer şi la copilărie…
pe calea lor, te laşi minţit-pierdut…
Clepsidra umbrelor în ele -aprinse
din loc în loc o muţi, prin rugă,
în zei, în flori, în stele şi -n cu-vinte…
Sibiu, 1987
prezentul tău de moarte în iubire…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu