ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII
23 DESPRE CUPRINS
Norul aluniu de fluturi e mintea ta,
plutind fantoşă în ireal, atinsă
de o unică fluorescenţă nocturnă ...
în zbucium trece, de sine e împinsă,
să-i plângi câştigul frumuseţii târzii,
ca unui Protagoras abia împlinit:
mercenarul de sofisme…despre
cuprins...fără de cuprins...
cuprins...fără de cuprins...
Chiar şi sfârşitului, în clar, i-ai văzut
jocul pleoapei negre pe iris...
și, de-simţindu-i gândului, umbrele
adânci, încerci iubirile-n iubirea
unui Nevăzut... În el, ai simţit
pulsul crescut cu sângerie măsură…
Eşti un Gorgias, fără scrupule…
de Socrate hulit, adevărul îl porţi
fără sine, numai de teama preţuirii…
statornic, de averi încă răpit
pe traveea puterii care te-a atins,
te plimbi, vestind halucinaţiile lumii...!
Capul în crisotil maculat ţi-e desgheocat
de necunoaşterea vieţii din urmă,
iar vindecarea de convingeri rebele
ţi-e cu-vântul zefir şi... te înfricoşează
când, adiind, naşte din tine un sfânt...
Munca ta liberă, etern neplătită:
neînceput şi cuprins - himerice se însumă !…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu