duminică, 12 iunie 2011

Literatura, glasul Putnei, Gheorghe Apetroae Sibiu



   DOR  DE  VEŞNICII 




GLASUL  PUTNEI

                          Dar, în Olimp, nu ştii că e Palas – Atena ?

Români, ce înfloriţi fiinţa
unui popor creştin, viteaz,
nu auziţi sora Moldovă
la Nistrul, cum vă  cheamă azi ?..

Săriţi cu toţii !.. striviţi tăcerea
de ger pe un străbun pământ !…
Veniţi, cât glasul ei mai cântă,
şi-mi trageţi  clopotul cel sfânt…

El va rosti la cerul lumii
al  României ideal ;
Din vrerea Putnei, o Moldovă
v-aşteaptă scuturi de hotar !..

Nu staţi ca să-I truncheze trupul
şi fala să-I spurce-n urgii ;
Purtaţi-o-n braţe la durere,
aprindeţi torţe-n morţi şi vii !…

Iar , de-I nevoie, în Unire,
daţi Prutul, Nistrului…treceţi
stindardul sfânt al României
pe locul gliei strămoşeşti !...

Să simtă orbii că Românii
sunt aprigi daci-latini-trecut…
Ştefane !.. Decebal !.. Traiane !..
voi  ştiţi şi-acum ce-I de făcut !..

Acum, când glasul ei mai cântă,
veniţi, cât trupul nu I-e frânt
şi strângeţi-o la pieptul ţării,
Augustă-n românesc triumf !…
              
 Putna,  în hrisovul  din  1990

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu