Literatura, Dorul de Iancul, Gheorghe Apetroae Sibiu

DORUL DE IANCUL

De dor de Craiul lor, răsar la Ţebea moţii …
îşi leapădă calvarul şi-l freamătă-n gorun
să le coboare Iancul în retrezire cerul
cu Vidra în cunună şi Apusenii brâu …
durerea să le curme, El se revarsă-n zorii
împărtăşiţi cu Horea sub roata altei lumi …


Sfânt, magul libertăţii şi soarele dreptăţii
se-nalţă printre aştrii mai falnic, mai august …
Furtunile să-nfrunte, El se-mpleteşte-n ramul
gorunului din Ţebea cu freamătul român …


din Mureş le cuvântă, din Arieş le cântă
pe undele soboare de harfe îngereşti …


că-s ocrotiţi de Thetis, mărturiseşte Crişul
cu malul drept în Tisa şi malul stâng în Nistrul …


O mamă, România, i-a botezat şi-n Jii
Înconjurat serafic pe drumul sfânt al Vidrei
îi însoţeşte Iancul în cer, în munţi şi-n fii …


la Ţebea-nalt gorunul le stăruie zenitul …
să le aline dorul, El le-mplineşte visul …
În templul Judecăţii, din tronul dreptei legi
le porunceşte Iancul, îi vredniceşte sfântul
să-şi neclintească locul, şi, împlinindu-i gândul,
pe Apuseni, pe Alba, va străluci Crai Nou …


Se creşte-n cer gorunul şi se preschimbă-n scuturi
cu chip de moţi, Ardealul iubit de Dumnezeu …




Ţebea, 1991