Literatura, Dor de veşnicii, Gheorghe Apetroae Sibiu

VI . DOR DE VEŞNICII



LA SARMISEGETUZA REGIA



Străbunii vă înalţă-aici,  în munţii rar umblaţi
de pripăşiţi  netoţi, de hoarde în nerost,
stelarele cetăţi, solare urme de slăvire dacă
în Clopotiva-Grădişte, însemn de neam măreţ…



Cu har divin se prind solari aici Getuzi şi Sarmi ,
Ei cresc în voi un trunchi vânjos daco-roman
cu braţe drepte–ntinse -n  Olt şi pe Târnave,
nobili goruni, cu obârşii drepte-n vechiul ram…



Ridică bolţi de cer român pe sfinte colonade
şi-n loc regesc, din arc vânjos, de demnitate
se neclintesc şi se înalţă-n geţi, daci şi romani
la piscurile lumii drepte, pe creaste mai înalte…



Să-şi ţină Marea Dacie regină-n libertate
din lacrimi de lumină-şi sorb puterea vazei,
din Decebal şi Ştefan, din Iancul şi Mihai,
stejarii Daciei de ieri, s- o neclintescă-n zodii…



De veghe-n drept şi moţi în rost, urmaşii lor
îşi arcuiesc credinţa vie-n nobila cunună
pe colonade criste , de libertate, în Ardeal…
regesc popor de sarmi, de geţi şi de romani…



Să-şi soarbă seva stirpei geto- dacă sfântă
din Tisa şi din Mureş, din Şomeş şi din Crişuri,
din Dunăre şi Nistrul, hotarnici se înfruntă
şi  ctitoresc stelar, în loc, solarele columne…



Sosirea voastră v-o vestesc , în loc, urmaşii
şi flăcările lor vă urmăresc în grai şi-n îngeri
cu-alese salbe de cu-vinte drepte-nlănţuire vie
din cerul românesc, din sfinte oseminte…



Pe loc străbun , ei moţii, urmaşi cu demnitate
din răsărire, flăcările ard în ale astrelor abise,
să re-nflorescă –n Regia, cu chipul lor de zei,
o Mare-sfântă  Dacică, frumoasă Românie !!!...