vineri, 17 iunie 2011

Literatura, La mariaj II, Gheorghe Apetroae Sibiu

ELEGII  ÎN  IMAGINI

10 .  IV.    LA  MARIAJ   II


În largul poienii din pădurea albastră,
la izvoarele serii colorate de toamnă,
Cerbul, plin de trufie, în inima turmei,
un arcaş  dibaci al coroanei tenebre,
adulmecă bolta, suflarea  şi-aprinde…
săgeată cu  vârful de sceptru s-aruncă,
ia stelele-n coarne şi cerul la fugă...
toţi arborii vremii îi freamătă-n  vene…

Dar, de vânt îndemnaţi, spre pradă trimişi
în haită, pe cerb, de cornul de  lună aprinşi,
câinii Proserpinei  îl scot din turmă,
colţii: raze-I înfing în coapsele-I albe,
gambele-I sfâşie, spre luncă-l aleargă...
stele, în salbe, copitele-I scapără…
sângele serii îi curge de sub chişiţa neagră
şi cade sub stânci andaluzite, un  tunet
cu-o ultimă spasmă, în ultimul muget…

un astru, de zile apus, sub stei alunecă !...

Departe rămase, de vreme, în ele  trezite,
de  urletul apelor însângerate de seară,
ciutele-l uită şi sorb izvoarele nopţii
din al zilei crepuscul, îmbătate de vise...
pe pajiştea luminii, petrec cerbu-n uitare,
în alte valuri de raze,cu-ai nopţii centauri,
ciutele serii împreună se scaldă…

In mersul bolţii , din noapte, pasc zorii veciei :
flăcări  de sânge în vreri mai dianic aprinse..
E iarăşi logodnă  şi  e  nuntă-n  tot cerul,
e un rai de plăceri, poiana albastră-a luminii !..



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu