ELEGII ÎN IMAGINI -
2.IV. VIS ELEGIAC
De rupi văluri vii în taine,
razele se sorb în sine !..
Le aşază-n rostu-i, Luna,
nimb al serii, reveria
din romantica –i privire:
Cornul safic mereu sună…
E-al Dianei şi-ţi răsună
gândul deslegat de şoapte,
strălucirile-ţi din noapte:
îngeri albi, în jur, plutind!...
Luna mări de aur varsă
şi te – neacă în lumină,
soare - al nopţilor, regină...
de-al tău dor, ea îţi cu-vântă,
iar tu te re -naşti deplin...
Bat erinyi reci în poarta
inimii. O re-deschide Luna !,,
intră, în delir, Fortuna,
firul vieţii să ţi-l rupă,
viu pământ în vid fluid...
Cu puterea veşniciei,
lângă „stele”, pe alt drum,
demn de-aleasa lor simţire ,
te întreci în zborul vieţii
şi te-avânţi spre ne-nceput,
crinul unui cer livid !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu