Literatura, Temple în flăcări, Gheorghe Apetroae Sibiu

IV .  TEMPLE ÎN FLĂCĂRI    

De-o ultimă  privire, pleopele-ţi deschizi,

bătându-le în cuie de-a infinitului travee,

s-adulmeci, din  putere-i, mirosul de miracol

pe loc a deveni mai diabolic, Ariadnei, vrere…

Eşti restul măcinat  de cer  în ne-trecute ere,

întoarcerea-n altarul  vieţii  îl refuzi romantic…

Infernul ţi-i destin - jar, din simţiri  i-atingi

ispita ,  tânjirea smoalei  ce ades o colcăi

în sexul cu bacchanta senzuală -n versuri,

când scena  orgiastică cu  Lyaeus , o revezi…

Te crezi  norul de foc, în cele ne-văzute,

un obsedat de-orgii  şi-n  al Semelei  pază…

Ţi-aprinzi mimări  în Tatăl şi crezul  în infern,

de ocloşita-ţi naştere în coapsa  lui albastră  

şi-n al prinţesei joc cu  Dionys, îţi piere-n vis

refugiul tău în ploi de flori, uitărilor căzute…

Te vrei , te crezi de drept olimpian  divin ,

străin născut şi mort  de două ori, la Delfi,

de nimfele- hyade  crescut spre-a nemuri…

In dansuri şi în cânt, un orgiast de legi, te ţii

confuz, mântuitor şi-un  genuin  chefliu …

Din ultima-nchisoare - ntors cu chipul Lui,

bacchantele-i seduci,  pe fiecare- de  odată…

cu jind, le scoţi din foc şi le  iubeşti pe rând…

Ca ne- credinţa ta, prin crist s-o  mântuiască,

le  cerţi credinţa-n  semn  şi  le exorcizezi…

De-o - ncredere- n infern, pluteşti albastru,

în tine să-nţelegi  că - ntoarcerea-i  reală…

Şi-n zbor cu aripi reci  selene, te îndrepţi

spre cerul  lor  chemat, fiinţă-n revelare …

S-aduci din trancendenţă smirnă  şi mir sfânt,

asculţi ecoul unei mări pustii, în disperare

şi ale  lumilor dureri, în  simţ de vindecare…

Întoarcerea din mâine -n azi, i-e scopul  blue

elogiu  unei  mag, al cerului  azur şi tainic….

Din ultima-nchisoare  evadat,  înger bolnav

în  iris-ul unui  cu-vânt, tot cerul  îl aduni

cu stele-i libere pe zări, a stingere , valsând

şi-n margine de sat, pe  Bacchus  îl adapi

cu apele  izvorului din  astre, clipocind…

Înfrupţi cu înflorirea-ţi  raza ce-o desprinzi

din miresmatice - smaralde , albe pajişti….

Pe paznicii  lui siderali , în moarte îi alungi

-luceferii  împăunaţi de flăcări şi te bucuri,

când ploile se sângerează  blue  în viituri-

mari trocuri de ne-linişti, speranţe în Icarus,

jelind în reci luciri, portretu-ţi  ce-l răzbuni,

în peşteră ascuns…modelul lor de moarte….