literatura, Poem cu urme de toamnă târzie, gheorghe apetroae sibiu

VIII: ELEGII ÎN IMAGINI,  Iaşi, Grădina Copou, 1965

POEM CU URME DE TOAMNĂ TÂRZIE

De braţ cu nopţile, rătăceşti printre zile...
 Dianică, Luna îţi urmează calea de mult...
 Nicoţiana îşi împarte parfumul cu tine,
 cu gândul luminii îţi dă un sărut...

 Printre agherate plăpânde şi tagete strivite,
 cu zynii eleganse dansezi în Copou ;
 teii cordaţi, tomentoşi , platifilici
 îţi cu-vântă-n ruginiu, paideic, sonor...

 Arţarii fără frunze, seryngile fără floare,
pinii, paltinii înalţi şi subţiri, oţetarii
 te privesc cu mirare şi, dispuşi de visare,
 te invită-n târziul lor, cu ei să rămâi...

 Cu toate împreună, prin corola grădinii,
 să petreci şoptirea clipei, în al ei amor,
 un prinţ al visării la întâlnirea cu cerul,
 te pierzi în grădina cetăţii de dor...